Soli, Yaia — Pictorima

La râu fermecat, sub ochi de lună,
Costel și Leana s-au prins de mână.
S-au sărutat, plini de dorință,
Crezând că noaptea-i pură dulceață.
Dar visul fâș, din apa adâncă,
S-a spart tăcerea în noaptea sfântă.
Un cor de broaște a început să cânte, de-au rupt sărutul,
Râzând pe munte.
Cântă, cântă, broscărime sub a nopții adâncime.
Cântă, cântă, mai cu foc, dragostea nu stă pe loc.
Cântă, cântă, cântă, cântă, cântă, cântă, cântă, cântă.