Soli, Yaia — Vecina

Tinerețe, floare rară, hop și-așa, umblă ziua prin ogradă.
Hop și-așa, că dragostea n-are vârstă.
Hop și-așa, nu mai pot stătea pe prispă.
Hop și-așa.
Hop și-așa.
Hop și-așa.
Dar mai jos, de casă, peste gardul mic,
Un moșneag bătrân privea cam poticnit.
Pornise fantezia; la așa vedere a rămas moșneagul, praf,
Fără putere.
Bunica strigă tare.