Nurali Kamal — Позвони Мне (Suna-Ma)

Девочка-пай
Cât de mândri suntem uneori
Nu spunem iartă-mă
Când ne-apăsă dor
Așteptăm ca tu să vii întâi
Iar eu rămân pierdut
În ochii tăi căprui
Plutește caravana vieții prin pustiu
Iar timpul șterge tot ce-a fost
Și ce mai știu